În urmă cu 30 de ani a avut loc “Martie negru” la Tîrgu-Mureş – RETROSPECTIVĂ

Cu 30 de ani în urmă, în zilele de 19-20 martie 1990 au avut loc ciocniri sângeroase la Târgu-Mureş, între români şi maghiari, tulburările s-au soldat cu mai mulţi morţi şi câteva sute de răniţi.

După victoria Revoluţiei din decembrie 1989, în România a luat tot mai mare amploare naţionalismul. Noua conducere nu s-a arătat dispusă să valideze drepturilor minorităţile naţionale revocate de către dictatura comunistă, mai mult, preşedintele Frontului Salvării Naţionale (FSN) aflat la conducerea ţării, Ion Iliescu vorbea deja în luna februarie despre pericolul separatismului maghiar. S-au înfiinţat tot mai multe organizaţii antimaghiare, care acuzau minoritatea maghiară că aspiră la alipirea Transilvaniei la Ungaria. Reacţia maghiarilor din Transilvania a constat în organizarea unor masive manifestaţii silenţioase la începutul lunii februarie 1990, dintre care evenimentul de la Târgu-Mureş a adunat peste 100 000 de participanţi.

Campania organizaţiei şovine şi antimaghiare Vatra Românească a aţâţat animozităţile şi a exacerbat tensiunile etnice, ducând la acte de violenţă la Târgu-Mureş. (În capitala Ţinutului Secuiesc, maghiarii alcătuiau o majoritate de două treimi în 1977, dar proporţia lor a fost diminuată la 50% ca urmare a politicii de populare a lui Ceauşescu.) În a doua zi după ce maghiarii au sărbătorit 15 Martie în mod tăcut şi solemn, demonstranţi români au înlăturat inscripţia bilingvă de pe o farmacie, au rupt afişe în limba maghiară şi au creat o atmosferă de pogrom. Cu toate acestea, activiştii Vetrei Româneşti au propagat în rândul populaţiei româneşti vestea maltratării românilor şi i-au întărâtat şi pe locuitorii neinformaţi ai satelor din împrejurimi. Între timp, studenţii de naţionalitate maghiară ai universităţii de medicină târgumureşene au revendicat restaurarea învăţământului în limba maghiară.

Această acţiune de protest a fost suspendată în 19 martie, într-o zi de luni, după sosirea unei delegaţii din partea guvernului. În timpul desfăşurării convorbirilor cu această delegaţie, mulţimea adunată de Vatra Românească a scandat lozinci antimaghiare. După masă li s-au alăturat câteva mii de români, în bună parte îmbătaţi, transportaţi cu autobuze şi camioane din împrejurimile oraşului. Mulţimea a obţinut îndepărtarea vicepreşedintelui judeţean al FSN, Előd Kincses, apoi a început să devasteze şi a asaltat sediul local al UDMR. Pentru a salva maghiarii strânşi în podul clădirii, armata a trimis trupe doar cu o întârziere de câteva ore, soldaţii asistând pasivi la agresarea brutală a persoanelor care au ieşit din clădire. Scriitorul Sütő András a suferit cu această ocazie traumatisme grave la cap şi la torace, pierzându-şi un ochi. În decursul serii şi în cursul nopţii, mulţimea a agresat maghiarii aflaţi pe străzile oraşului, mai mulţi dintre aceştia au trebuit să fie spitalizaţi.

Muncitorii maghiari din oraş au intrat în grevă în dimineaţa zilei de 20 martie, în faţa primăriei mai multe zeci de mii de maghiari au solicitat intervenţia imediată a lui Ion Iliescu, repunerea în funcţie a lui Előd Kincses şi investigarea evenimentelor. La orele după-amiezii, ţărani români veniţi din Valea Gurghiului, înarmaţi cu securi şi ciomege, au încercat îndepărtarea maghiarilor din piaţa centrală, aceştia însă au ripostat cu scândurile băncilor demontate şi i-au respins pe atacatori. Guvernul a trimis tancuri pentru a restabili ordinea, blindatele însă s-au aliniat doar în centrul oraşului, fără să încerce vreo intervenţie.

Raportul comisiei parlamentare care a investigat cele petrecute, menţionează 190 răniţi români şi 88 maghiari, precum şi câte 3 morţi din partea românilor şi a maghiarilor. Documentul îi învinovăţeşte atât pe români, cât şi pe maghiari, însă nu a clarificat cine a declanşat evenimentele sângeroase. În perioada următoare au fost condamnate peste 40 de participanţi, dintre care doar doi au fost români.

Pogromul de la Târgu-Mureş a fost folosit ca justificare pentru reînfiinţarea noilor servicii secrete care au luat locul Securităţii, în acelaşi timp în rândul maghiarilor a început un nou val de emigrare. Ungaria, care în 25 martie a organizat primul tur de scrutin al alegerilor parlamentare libere, a protestat numaidecât cu vehemenţă la Bucureşti şi în faţa forurilor internaţionale, în numeroase oraşe mari au avut loc demonstraţii. Guvernul român însă a făcut răspunzătoare Ungaria, susţinând că cetăţenii unguri sosiţi în România cu prilejul sărbătorii de 15 Martie “s-au dedat la atacuri deschise care au insultat sentimentele naţionale ale poporului român”, cauza principală a evenimentelor fiind identificată în “instigarea naţionalistă, şovinistă şi revizionistă împotriva României”.

Relaţiile bilaterale extrem de încordate au început să se atenueze doar treptat. În urma ecourilor internaţionale defavorabile şi după respingerea acuzaţiilor de către Ungaria, un nou comunicat al autorităţilor române din 23 martie a dezminţit deja afirmaţia potrivit căreia cetăţeni unguri ar fi instigat la violenţă şi ar fi provocat populaţia judeţelor Covasna şi Harghita. A doua zi, prim-ministrul Petre Roman a primit ambasadorul Ungariei, exprimându-şi părerea că situaţia se va putea normalizaşi, cu timpul, se vor putea crea relaţii bune între cele două ţări.

MTI