În Anul Centenar situaţia maghiarilor din Transilvania nu s-a îmbunătăţit, dar nici nu s-a înrăutăţit – ANALIZĂ

Situaţia maghiarilor din Transilvania nu s-a îmbunătăţit, dar nici nu s-a înrăutăţit în Anul Centenar al României Mari. Organizaţiile politice maghiare din România au iniţiat în zadar, ca Centenarul să însemne un nou început şi să fie declanşate negocieri pentru normalizarea relaţiei româno-maghiare. Negocierile nu au avut loc, dar nici o campanie anti-maghiară nu a fost declanşată, precum mulţi se aşteptau cu ocazia aniversării. Ba mai mult, maghiarii parcă s-ar fi pregătit mai bine pentru aniversare.

La începutul anului, UDMR a lansat seria de programe “1000 de ani în Transilvania, 100 de ani în România”, în cadrul căreia s-a vorbit, cu ocazia unor dezbateri istorice despre efectele deciziei de la Trianon, s-a realizat un serial documentar despre secolul trecut al maghiarilor transilvăneni, iar contribuţiile maghiarilor la succesul României au fost prezentate în cadrul unor expoziţii şi evenimente. În acelaşi timp, a avut loc la Turda, în ianuarie, aniversarea a 450 de ani de la declararea libertăţii religioase în Transilvania. Legat de aceste aniversări mulţi au afirmat în diferite moduri că, în urmă cu 450 de ani, Transilvania a luat înaintea Europei prin soluţionarea relaţiilor interconfesionale, dar astăzi România este în urmă în ceea ce priveşte exemplele pozitive europene privind soluţionarea relaţiilor interetnice.

UDMR a depus şi un proiect de lege prin care a încercat să codifice autonomia şi drepturile lingvistice pornind de la paragraful privind popoarele conlocuitoare din Rezoluţia de la Alba Iulia. Proiectul de lege privind autonomia Ţinutului Secuiesc a fost respins de Parlamentul României pentru a treia oară în 2018, fără a reuşi crearea unei dezbateri sociale pe această temă. În pofida adoptării de Parlament a unor amendamente favorabile minorităţilor în noul Cod administrativ, acest proiect a fost declarat neconstituţional de CCR.

UDMR şi-a consumat mare parte din energii pentru înlăturarea pagubelor. După mai multe încercări, într-un final, a fost posibilă reluarea activităţii educaţionale la Liceul Romano-Catolic din Târgu-Mureş. De asemenea, a fost nevoie de mai multe luni de negocieri pentru a anula ordonanţa ministerială care interzicea învăţătorilor maghiari să predea limba română în clasele primare de la secţia maghiară.

Procesele împotriva simbolurilor naţionale secuieşti şi maghiare, precum şi a inscripţiilor maghiare au fost preluate de la prefecţii judeţelor din Ţinutul Secuiesc de către Asociaţia Civică pentru Demnitate în Europa (ADEC). Asociaţia a intentat un proces împotriva primarului din Sfântu Gheorghe până şi pentru că acesta a eliberat o diplomă în limba maghiară poetului Árpád Farkas, care a primit premiul Pro Urbe. În urma acţiunilor formulate de ADEC, instanţele au emis în serie sentinţe prin care au obligat primarii la îndepărtarea steagurilor secuieşti şi a inscripţiilor “községháza” sau “városháza” (primărie) sau, în caz contrar, la plata unor amenzi usturătoare. Împotriva amenzilor, UDMR a încercat să se apere prin înfiinţarea unui fond de solidaritate.

Pe parcursul anului, maghiarii din Transilvania au putut constata că nu pot conta pe justiţia română în problemele privind simbolurile maghiare. De exemplu, conform sentinţei definitive a Curţii de Apel Braşov, drapelul judeţului Covasna, cel secuiesc şi cel maghiar trebuiau înlăturate din sala de şedinţe a Consiliului Judeţean Covasna. Totuşi, drapelul german, israelian şi american – toate donate cu aceeaşi ocazie – au putut rămâne în aceeaşi încăpere.

Presa maghiară din Transilvania a comentat ca atac împotriva întregii comunităţi faptul că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României i-a condamnat cu acuzaţia de terorism, la câte cinci ani de închisoare cu executare, pe István Beke şi Zoltán Szőcs, lideri ai Mişcării de Tineret 64 de Comitate (HVIM). Petardele descoperite la unul dintre aceştia au fost considerate dovadă că intenţionau să efectueze un atentat cu bombă împotriva militarilor români. Sentinţa a şocat opinia publică şi pentru faptul că prima instanţă a anulat practic acuzele aduse împotriva lor.

În 2018, justiţia a demonstrat prin mai multe sentinţe cu răsunet că în România s-a terminat perioada retrocedărilor. A fost respinsă în primă instanţă retrocedarea Bibliotecii Batthyaneum din Alba Iulia, colecţia cea mai valoroasă revendicată de bisericile maghiare. A fost respinsă prin sentinţă definitivă şi retrocedarea clădirii Liceului Székely Mikó din Sfântu Gheorghe, anterior restituită, ulterior renaţionalizată. Peste 9300 de hectare de teren forestier au revenit în proprietatea Statului Român, terenuri care teoretic au fost retrocedate în 2007, dar pentru care moştenitorii contelui Dániel Bánffy nu au fost puşi în posesie.

Pe parcursul anului, comunitatea maghiară transilvăneană şi-a pierdut două personalităţi emblematice: folcloristul Zoltán Kallós şi poetul Sándor Kányádi.

Faţă de anii precedenţi, comunitatea maghiară din România s-a putut bucura de susţinerea mult mai substanţială a Statului Ungar. Cu sprijinul acestuia, au fost reînnoite şcoli, au fost construite grădiniţe, iar după succesul Programului pilot de dezvoltare economică a zonei Mureş-Câmpia, a fost lansat în decembrie Programul pentru dezvoltarea economică a Ţinutului Secuiesc, pentru finanţarea căruia Guvernul Ungariei a alocat un buget de 25 de miliarde de forinţi.

În Anul Centenar, primarii a patru mari oraşe transilvănene s-au săturat de faptul că Bucureştiul nu îşi face datoria care-i revine pentru ca oraşele lor să se dezvolte din fondurile UE. Prin urmare, Cluj-Napoca, Timişoara, Arad şi Oradea au creat Alianţa Vestului pentru a încerca să obţină astfel fonduri UE ce revin României, dar pe care Bucureştiul nu este în stare să le atragă.

MTI, foto: We Radio